Citesc articolul acesta din Business Standard şi sunt cam sceptic şi neîncrezător în ce se scrie pe acolo. Un articol care pică foarte aiurea când toată lumea vede sectorul online ca fiind salvatorul şi cel mai eficient. Nişte răspunsuri scoase din context sau prost înţelese de redactorii articolului, nişte răspunsuri date de către nişte oameni (unii dintre ei) care nu-şi găsesc o direcţie clară. Pe scurt, ideile care ar trebui să răzbată în vremurile astea ar fi unele de bun-simţ: nu mai e vremea investiţiilor fără un model de business bun (gen twitter), iar investiţiile în marketing şi publicitate trebuie să fie bazate pe eficienţă, şi nu doar pe awarness.
Archive for March, 2009
Normal nu m-aş opri asupra subiectului ăsta, dar simt că două-trei idei ar fi necesare:
În primul rând, am susţinut echipa României ori de câte ori a fost cazul. În acest moment, simt că reprezentativa de fotbal a României din acest moment nu mă mai reprezintă. Nu vreau să fiu reprezentat şi nici să susţin nişte oameni care vin la naţională mai mult cu gândul la petrecerea de după decât la meci.
Mâine, adică sâmbătă, 28 martie, la 20:30 este Ora Pământului, lucru care va fi “sarbatorit” prin stingerea luminii. Modul ăsta de protest împotriva poluării mi se pare o mare prostie.
Să o luăm metodic şi să aducem câteva argumente:
1. Din start vreau sa precizez că îmi place natura, vreau să o protejez, nu arunc gunoaie pe jos, merg cu maşina doar când am nevoie, sting lumina sau alte chestii de prin casa când nu mai am nevoie, dar totuşi, fără exagerare. Adică nu aş sta niciodată cu lumina stinsă sau difuză în cameră, sau nu aş merge undeva cu trenul (şi să fac 7 ore) când pot să ajung cu masina în 2 ore, doar de dragul de a fi “ecologic”.
Băieţii ăştia se pare că au cu ce să-şi ocupe timpul:
Drept introducere, o mică anecdotă:
A fost odată un lustragiu, care îşi câştiga existenţa lustruind pantofii domnilor, care intrau şi ieşeau dintr-o clădire impozantă din centru. Lustragiul nostru era priceput, în ceea ce făcea, folosea numai cremă de pantofi de cea mai bună calitate şi era vesel şi optimist. Într-un cuvânt, era mulţumit cu munca lui, iar clienţii lui la fel, aşteptându-şi răbdători rândul la lustruit.
Într-o zi însă s-a oprit la el un client nou, mai deosebit de ceilalţi, care l-a întrebat prietenos: “De ce eşti aşa de vesel? Nu ţi-a spus nimeni de criza financiară? Criza financiară e pe drum şi ne va afecta absolut pe toţi, inclusiv pe tine. Aşa că, ar trebui să îţi iei măsuri din timp.”
Ascultându-l pe domnul binevoitor, lustragiul a început să ia măsuri, încât să nu fie luat pe nepregătite de criza financiară. Pentru început folosea mai puţină cremă de pantofi şi mai de proastă calitate. Apoi a început să aloce mai puţin timp fiecărui client. Preocupat de criza financiară, devenise îngândurat, tăcut şi îşi făcea treaba de mântuialaă Aşa că, încetul cu încetul, clienţii săi fideli, cărora le plăceau veselia şi calitatea muncii lustragiului, au început să se rărească. Iar lustragiul nostru cu fiecare client pierdut era mulţumit într-un fel ciudat că domnul cel binevoitor a avut dreptate.
“Ce m-aş fi făcut, dacă expertul nu m-ar fi prevenit la timp? Acum aş fi fost probabil luat pe nepregătite de criza financiară.”
