Dimineaţă. O zi obişnuită. Pleci spre serviciu. Alegi metroul. Maşina nu mai este eficientă, s-au terminat concediile iar au început copii şcoala. În curând încep şi facultăţile. Traficul a revenit la normal.
Metroul nu mai circulă nici el ca altădată, face de două ori mai mult până la Eroilor. Toată vara a fost aşa. Toate metrourile care ajungeau la Eroilor au circulat aiurea. Cică lucrează la îmbunătăţirea liniei şi în curând o să mergem direct de la Industriilor până pe Centură (pardon, până la staţia Linia de Centură).
Nici la Eroilor n-ai noroc. Nici aici nu se mai sincronizează metrourile. Înainte cel spre Unirea îl aştepta p-ăla din MIlitari. Asta e, aştepţi. Ajungi la Unirea. Trebuie să treci pasajul, tu şi alţi zeci de oameni, iar pe scara rulantă nu încap decât doi oameni în paralel. Într-un final treci de “strungă” şi ajungi şi la metroul spre Pipera. Şase staţii şi ai ajuns.
Pipera, câmp devenit peste noapte “cartier de business”. Se lucrează din greu la noile clădiri de birouri. Praful venit de la ele se simte peste tot. Noroc cu fabrica JTI din apropiere, care mai schimba aerul cu un miros înţepător de tutun proaspăt. Într-un final ajungi la destinaţie, după ce mai trebuie să ocoleşti nişte tranşee. Care tranşee? Păi la multinaţională în faţa s-au apucat să schimbe nişte ţevi. Printre altele, au deviat şi o ţeavă de canalizare şi de aici alt miros “îmbietor”. Dar muncitorii se chinuie să termine cât mai repede: luni dimineaţa şi vineri nu lucrează.
Şi ajungi la birou. Te uiţi la ceas: 1 oră şi 15 de minute. Fix cât un drum Târgovişte – Bucureşti. Închizi geamurile să te izolezi de zgomotul de afară şi cică ar trebui să te apuci de muncă…
