There might be ways to beat Barcelona, but they have so many more ways to beat you. It doesn’t matter who you are (Sulmaan Ahmad, Goal.com).
August 2008. “The fantastic four” (Ronaldinho, Henry, Eto’o, Messi), visul oricărei echipe, ocupa locul 3 în campionat şi ducea echipa către tururile preliminare ale Champions League. Frank Rijkaard pierduse din mâini vestiarul şi era nevoit să plece. Ciclul început de el în 2003, o dată cu aducerea lui Ronaldinho, se termina, după două titluri şi o Ligă a Campionilor câştigate. Ronaldinho pleca şi el. Noul antrenor era numit Josep Guardiola, un jucător cerebral, dar un ilustru necunoscut în lumea antrenoratului.
Mai 2009. Fără achizitii importante (în afară de Dani Alves), Barcelona reuşeşte să câştige tot ce se poate câştiga într-un sezon, marcând peste 150 de goluri şi obţinând victorii categorice împotriva unor formatii de top (Real Madrid, Bayern, Lyon, Valencia, Sevilla şi, prin prisma desfăşurării jocului, Manchester United). Cum? Cu ajutorul acestui om care este Pep Guardiola, care a transformat cei 11 jucatori de anul trecut într-o echipă şi a reuşit să transfere acestei echipe una din cele mai mari calităţi ale sale: modestia. Ţin minte şi acum când presa îl lăuda pentru jocul echipei iar el avea aceeaşi placă: “Încă nu am câştigat nimic!”. Uite că acum a câştigat TOTUL.
Meciul cu Manchester a fost impresionant prin felul cum punctul forte al echipei, mijlocul terenului, a reuşit să acopere toate celelalte puncte slabe şi avantaje ale englezilor: experienţa lui Ferguson care, oricât a schimbat, nu a reuşit să schimbe cursul jocului, apărarea improvizată a Barcelonei care a fost păzită de atacul lui Manchester. Pasele lui Xavi şi Iniesta au facut că unul dintre cele mai bune cupluri de fundaşi, Ferdinand şi Vidic, să pară nişte amatori.
A fost o victorie care ar trebui să fie apreciată de toţi cei care vor ca fotbalul să rămână fotbal (şi nu un joc de şah), fotbalistul să fie întâi fotbalist şi apoi un pachet de muşchi (şi nu invers), de cei care apreciază un dribling fin şi o pasă în adâncime în favoarea unui tackling dur. O victorie pentru cei care cred că primul gol a fost rezultatul dribligului lui Eto’o şi nu din cauza greşelii lui Vidic, iar al doilea a rezultat din detenta lui Messi şi nu din plasamentul greşit al lui Ferdinand.
Over and out. Ne mai întâlnim cu fotbalul la toamnă.
poze via dailymail.co.uk.
[...] 250 mil. de euro cheltuite în vară au avut un singur motiv: sezonul perfect al arhi-rivalei din Barcelona şi, într-o mai mică măsură, umilinţa de pe [...]