Cătălin Tolontan scrie un articol bun şi plin (dar în adevăratul sens al cuvântului) de ironie despre nunta lui Chivu, unde acesta a declarat că nu accepta manele la nunta lui. Am citit şi eu în trecere câteva comentarii şi, având în vedere că traficul este 99% de pe jesepe (unde nivelul de cultură se ştie cum e), cam 50% îl înjură pe Tolontan, unii pe bune (”nu e chef fără manele, frate!”), alţii nu (”uite şi la ăsta, susţine manelele!”), iar alţii se chinuie să le explice ironia celor din cea de-a doua categorie.
N-are rost… aici s-ar aplica vorba aia, că trebuie să ai IQ supraunitar ca să întelegi că ai greşit (sau mai pe înţelesul tutoror, prostului trebuie să-i meargă mintea ca să înteleagă că e prost).
Când mă uit la ce oameni se mai uită la fotbal, pe zi ce trece îmi scade şi mie interesul pentru fenomen, şi asta în mare măsură din cauza presei şi tv-ului, care au transformat ştirile în scandaluri. Asta aţi vrut, asta primiţi! Cantitatea conteaza în continuare în România…
