Normal nu m-aş opri asupra subiectului ăsta, dar simt că două-trei idei ar fi necesare:
În primul rând, am susţinut echipa României ori de câte ori a fost cazul. În acest moment, simt că reprezentativa de fotbal a României din acest moment nu mă mai reprezintă. Nu vreau să fiu reprezentat şi nici să susţin nişte oameni care vin la naţională mai mult cu gândul la petrecerea de după decât la meci.
În timpul meciului îmi doream pe ascuns şi apoi din ce în ce mai pe faţă să piardă ai noştri, pentru că era din ce în ce mai clar că la naţională sunt probleme, jucătorii vin fără motivaţie iar Piţurcă e depăşit. Numai o înfrângere putea să le deschidă ochii şi să-şi dea seama că e nevoie de un suflu nou: un nou antrenor şi o nouă generaţie de jucători, cu care să se pregatească de europenele din 2012. Din declaratiile de după meci mi-am dat seama că încă mai trăiesc în iluzii şi încă mai cred că au şanse “teoretice”. Când pierzi acasă cu toţi (sau cel mult faci egal), ai la fel de multe şanse “teoretice” ca Steaua să treacă de grupele Ligii. În cazul asta, îmi doresc să piardă şi cu Austria. Nimeni, dar absolut nimeni, nu are curajul să-şi asume eşecul şi să-şi recunoască nepriceperea, ca să nu zic incompetenţa.
Cred că generaţia asta şi-a arătat limitele şi e timpul pentru un nou început. În afară de Chivu, un fundaş excelent, de nivel mondial, şi Mutu, un atacant talentat dar cu grave carenţe de comportament, care din păcate a fost model şi pentru cei mai tineri (lucru care mi l-a făcut foarte antipatic), restul în 3-4 ani vor intra în anonimat. Ceea ce joaca ei acum nu se numeşte fotbal, ci bambilici, sau “hai s-o dăm în faţă că poate iese ceva”. Nu ăsta e fotbalul pe care îl aştept, nu ăsta e fotbalul pentru care aş mai deschide TV-ul sau aş mai călca pe stadion.





Personal îl antipatizam pe Mutu destul de mult acum un an. Toată lumea se agăţa de el ca de un salvator, iar mie imi părea un jucător mediocru şi foarte individualist. De atunci am văzut câteva meciuri ale Fiorentinei, ba în campionat, ba în cupa UEFA. Şi mi-am dat seama că ce face Mutu la naţională e total diferit faţă de comportamentul lui la Fiorentina.
La Fiorentina, de exemplu, e doar un jucător important, dar asta pentru că e un atacant care marchează destul de des. Alături de Frei şi Gilardino, e una din piesele de bază ale Fiorentinei. Acum mi se pare un jucător destul de complet, mai ales că atacant uşor retras: are viteză bună, dribling bun, control foarte bun al mingii în regim de viteză, şut bun. vede bine faza şi ştie să paseze. Şi se bate pentru multe mingi. Nici cu capul nu joacă prea rău. Singurele meciuri în care l-am văzut jucând cu adevărat slab au fost cele cu Steaua, dar acolo cred că sunt mai multe de zis.
La naţională, însă… Cine să-i paseze lui Mutu să dea un gol? Cine să scoată din joc un adversar prin dribling? Cine să bată o lovitură liberă fără să o dea în bălării (a se nota ce centrare excelentă a dat cu Serbia la golul lui Stoica, singura lovitură liberă bătută periculos în tot meciul)? A, dacă am avea un Pleşan din România – Germania 5-1, sau un Dorinel Munteanu/Sabău de acum 10 ani, nişte jucători de bandă mai de Doamne-ajută, să vezi cum se schimbă Mutu la joc la naţională. Dar când nu are cine să-i paseze?
Referitor la meciul de sâmbătă, multă lume îl apără pe Piţurcă, în special alţi antrenori sau unii suporteri care zic că tot el ne-a calificat la Europene. Problema e că Piţurcă promovează foarte greu jucători la naţională şi alegerile tactice nu par să fie cele mai reuşite. Iată câteva exemple:
1. Cosmin Contra e titular pe banda dreaptă la noi, dar nu prea mai joacă titular la Getafe. Dacă te uiţi la golurile 2 şi 3 ale sârbilor ai să vezi că ambele s-au marcat din corner la colţul din dreapta portarului, acolo unde trebuia să fie Contra, care a plecat imediat după ce s-a executat lovitura liberă, în loc să stea lipit de bară până când mingea se îndepărtează de poartă. Ba la golul 3 el era puţin în dreapta cerând mingea.
Exceptând meciul de la Piteşti, Ogăraru pare destul de în formă şi a arătat că e un fundaş dreapta de calitate. Maftei de la Rapid e unul dintre cei mai buni fundaşi dreapta din returul de campionat, jucând excelent în ultimele 3-4 meciuri. Nici unul nu a fost convocat. Săpunaru, care în ultima perioadă a fost titular la Porto, face tuşa.
2. Tamaş a jucat foarte prost în campionat de la începutul returului. Da, a jucat bine cu Serbia, însă trebuie să notăm că singurul fundaş de pe banca de rezerve era Săpunaru, care e fundaş lateral. Dacă Tamaş nu dădea randamentul dorit, ce făcea? Rocade cu Mirel Rădoi la centru?
3. Dorel Stoica nu e chiar fundaş de profesie, ci mai mult un mijlocaş defensiv. E exact inversul lui Mirel Rădoi, care e fundaş central care poate juca şi la mjloc. Piţurcă i-a pus exact invers în teren. Ca dovadă, în a doua repriză când Stoica a urcat şi Mirel a coborât, sârbii nu au avut aşa de multe faze periculoase.
4. Codrea, un mijlocaş defensiv, a fost chemat să joace ca mijlocaş lateral. Normal că a jucat slab, pentru că el nu joacă pe acea poziţie şi nu are calităţile fizice necesare unui mijlocaş lateral. Asta în situaţia în care unul dintre cei mai buni jucători din campionat e Gabriel Paraschiv, care la Oţelul joacă pe partea stângă.
5. Piţurcă vrea să joace un 4-3-3 care aduce mai mult cu un 4-5-1, vârful fiind susţinut de 2 mijlocaşi ofensivi de pe laterale, care au ceva mai multă libertate. Însă noi am avut la centru un fundaş reprofilat mijlocaş (Rădoi), un mijlocaş defensiv devenit mijlocaş lateral, şi Cociş, care joacă în general ca mijlocaş ofensiv.
Cum Contra şi Cociş urcă destul de mult, Costea a ajuns să joace foarte aproape de linia de fund a sârbilor, în partea dreapta, el jucând la Craiova pe partea stângă. Aşa că la orice fază pe partea dreaptă noi aveam acolo minim 3 oameni şi tot ce făceau sârbii era să aglomereze zona. În afară de capul lui Mutu de la început, nu ţin minte să fi văzut o fază periculoasă pe partea dreaptă.
Pe partea stângă era un singur jucător care urca, şi acela era Raţ. Mai toate fazele periculoase au plecat de pe partea dreaptă a sârbilor pentru că Raţ urca foarte mult să acopere zona lui Codrea, iar Codrea se ducea în zona centrală. De asta la primul gol, Krasic, mijlocaşul dreapta la sârbilor, a scapat aproape singur cu portarul fiind urmărit de Cociş, care juca în cealaltă parte a terenului.
Apoi nu înţeleg de ce Piţurcă îl foloseşte pe Marica drept atacant de careu. Marica e jucător de viteză, cam pe acelaşi profil ca Fernando Torres (evident că păstrăm proporţiile). El joacă mai bine dacă echipa se bazează pe contra-atacuri rapide şi ajunge în preajma careului cu mingea la picior, cum a fost golul cu Spania de acum vreo doi ani sau golul cu Rusia de anul trecut.