Un film bun despre iubire, fără să fie siropos. Un film după care orice bărbat o să vrea să fie pictor. Un film în care aproape oricine se poate regăsi într-unul din personaje. O antiteză foarte bine ilustrată între omul conservator şi omul libertin, între două femei cu gusturi total diferite la bărbaţi, între boemia europeană şi cultura corporatistă americană. Un oraş superb promovat, pentru că m-am săturat ca de Turnul Eiffel să apară în fundalul tuturor scenelor.
Şi nu în ultimul rând, soundtrack-ul:
Giulia y Los Tellarini – Barcelona (soundtrack Vicky Cristina Barcelona)
Mihai a scris pe 30 April 2009:
Soundtrack-ul face toti banii