De la 1 mai a intrat în vigoare impozitul forfetar. Impozitul forfetar presupune plata unei taxe fixe în funcţie de cifra de afaceri, dar indiferent dacă firma e profitabilă sau nu. Tolomacii de la guvernare s-au trezit dupa beţia promisiunilor electorale că a venit “într-un mod cu totul neaşteptat” criza şi că nu mai sunt bani la buget, aşa că au pus o noua taxă. “Incă o taxă?”, au început să ţipe bocitoarele de serviciu de la televiziuni sau din ziare. Teoretic, mi se pare o măsură bună. Da, aţi citit bine, şi o să vin şi cu nişte argumente:
- Evaziunea fiscală: dl. Pogea are dreptate, mulţi folosesc statutul de firma doar pentru a-şi deduce cheltuielile, bagă acolo orice, de la benzina pentru maşină (luată tot pe firmă) până la sucul pentru copii (protocol, deh…). Se ştie că românul, dacă poate fenta sistemul, îl fentează. Scopul firmei create nu este de a face profit, aşa cum scrie în orice manual de economie, ci doar de a mai reduce cheltuielile personale. De obicei genul ăsta de “patroni” ori au o activitate minuscula, cu 1-2 angajati, ori îşi primesc salariul pe firma. Ei sunt cei care se plâng acum, dar uită când îşi luau maşină şi îşi deduceau TVA-ul (19% din 20.000-30.000 EUR nu-i rău, nu?). Partea proastă e că se generalizează şi toţi sunt băgaţi în aceeaşi oală (se pleacă de la prezumţia de vinovăţie);
- S-a spus că nu este ajutat mediul de afaceri şi ca nu sunt sprijinite firmele mici sau cele aflate la început. Nimic mai fals. În primul rând, firmele aflate la început (start-up-urile) sunt scutite de impozit în primul an de activitate. De asemenea, există posibilitatea trasformării în PFA-uri (ceea ce şi erau aceste mici firmuliţe) sau suspendarea activităţii, cazuri în care nu se plăteşte impozit. Astfel se face mult mai bine separaţia între SRL şi PFA. În al doilea rând, curăţă mediul de afaceri de antreprenorii wannabe, cei care au zis hai să facem o firmă şi apoi vedem ce iese, fără un plan, fără nimic. Spiritul antreprenorial nu înseamna un mic butic la parterul blocului şi apoi un 4×4 după primul an de activitate, înseamnă mers pe zero sau pe pierdere la început şi investitii continue, viziune, crearea unui brand şi multe altele;
- coagularea mediului de afaceri: în loc să avem firme multe, mici şi care ofera aceleasi servicii la preţuri mari, mai bine mai puţine dar mai puternice (presupun că toată lumea preferă să dea o tura la supermarket decât să cumpere de la magazinul din colţ); nu vreau să mai avem firme care să se dezvolte doar cât să-i asigure patronului un venit peste medie şi apoi să bată pasul pe loc;
- Dacă vă îngrijoraţi pentru şomeri, mare parte din ei îşi vor găsi de lucru în altă parte. Sunt mulţi prinşi în afaceri fără viitor, deşi ar putea să-şi folosească cunoştiintele în altă parte cu mult mai mult folos;
- Faptul că o să falimenteze nişte firme care nu sunt în stare să plătească 500 E/an (pentru cifre de afaceri până în 12.000E) n-o să-mi smulgă vreo lacrimă. Nu este o mare pierdere. Falimentul este ceva normal într-o economie de piaţă. Au dispărut companii foarte mari şi cu vechime. În cazul unor falimente, TVA-ul şi alte dări nu se pierd, ele se vor colecta de la celelalte firme care vor prelua din activităţile resprectivei firme (cererea agregată rămâne constantă*);
- Impozitul presimt că a fost impus de FMI, odată cu acordarea împrumutului. Alternativa ar fi fost mărirea TVA-ului, lucru care ar fi afectat pe toata lumea (aşa cum de altfel s-a întâmplat în Ungaria, unde TVA este de 25%).
Am zis mai devreme că mi se pare teoretic o măsură bună. Am spus teoretic, pentru că practic este într-adevăr încă o taxa în plus, dacă nu e dublată şi cu reducerea cheltuielilor şi eficientizarea aparatului administrativ: mai puţini functionari, mai puţină birocraţie, mai multă sistematizare, mai mult accent pe calculator, internet, plăţi online, că doar suntem în secolul 21. Dar probabil banii o să fie folosiţi pentru a arunca nişte oscioare profesorilor şi medicilor, să o lase mai moale cu grevele.
* De exemplu dacă dispare chioşcul de pâine de la colţ asta nu înseamnă că nu o să mai mănânc pâine, sau dacă se închide un dealer de maşini de la mine din oraş n-o să renunţ să-mi mai iau maşina dorită.
gabriela a scris pe 1 July 2009:
TAVIB a scris pe 24 July 2009:
arthuro a scris pe 7 August 2009:
Andi a scris pe 27 October 2009:
Sunt două hibe majore în discursul tău.
Prima dintre ele ar fi că statul nu are voie să plece de la prezumţia de vinovăţie pentru că acest lucru nu e constituţional. Şi de ce trebuie să plătească toată lumea pentru că unii profită de nişte hibe în sistemul actual?
A doua problemă e că impozitul forfetar e stabilit în funcţie de cifra de afaceri anuală, adică totalul veniturilor unei firme într-un an, fără să se ţină cont de cheltuieli. Acest lucru poate că nu este relevant dacă vinzi servicii, cum ar fi o firmă de software, dar pentru cei care vând produse (cum ar fi buticurile), asta s-ar putea să-i lovească destul de rău.
Ca să exemplific, am găsit o listă de exemple de profit (din UK, dar să zicem că se aplică şi la noi), în funcţie de economie [1]. Profitul unui retailer ar fi în jur de 11% din cifra de afaceri, iar impozitul pe profit este 16% din acel 11%, deci 1.76% din cifra de afaceri.
Aş estima că un magazin de colţ vinde marfă de cel puţin 10.000 lei noi (100 de milioane) pe lună, deci cam 120.000 de lei pe an. Mergând pe procentul de mai sus, profitul brut ar fi de 11% din cifra de afaceri, deci 13.200 de lei, din care scădem taxe. Impozitul pe profit va fi aproximativ 2100 de lei, dar conform impozitului forfetar [2], proprietarul buticului trebuie să plătească un impozit 2867 de lei (deci de la 16% urcăm la 21.7%) pe 2009 şi de 4300 de lei (adică de 32.5%) în 2010.
[1]: http://www.bized.co.uk/compfact/ratios/profit3.htm
[2]: http://www.wall-street.ro/articol/Economie/62673/Ce-impozit-forfetar-vor-plati-firmele-in-2009-si-2010.html
Şi uite o curiozitate interesantă: avem două partide care se consideră de “stânga”, dar care aleg ca impozitul forfetar să fie mai mare pentru firmele mici decât pentru firmele mari (mă refer la procente, desigur):
* pentru a doua categorie de impozitare, se pleacă de la 5.5% din cifra de afaceri şi scade
* pentru a treia categorie, se pleacă de la 2.0% şi scade
* pentru a patra categorie, se pleacă de la 1.3% şi scade
* pentru a cincea categorie, se pleacă de la 0.1% şi scade
Şi tot aşa. Unde sunt vremurile în care se proteja omul de rând în defavoarea marilor corporaţii?