Am prins de dimineaţă la TV un reportaj pe tema asta şi am rămas un pic mirat. Peste 30% dintre studenţi preferă România comunistă…
Aceştia nu deosebesc regimul autoritar de cel democratic, sunt ignoranţi şi nemultumiţi de societatea actuală, consideră sociologii.
Conform studiului efectuat de Agenţia pentru Strategii Guvernamentale, criteriile pe baza cărora studenţii şi-au exprimat simpatia pentru România comunistă sunt performanţa sistemului educaţional şi nivelul de trai.
Este îngrijorător… Este îngrijorător pentru că mulţi nu ştiu ce a însemnat comunismul pentru mulţi oameni, ştiu doar o versiune auzită de la părinţi sau prieteni, sau pur şi simplu sunt neadaptaţi societăţii de azi.
Discutam acum ceva timp cu o persoană mai în vârstă decât mine despre diferenţele dintre atunci şi acum, pornind de la ideea că tinerii în ziua de azi o duc greu, nu au o casa şi un serviciu asigurate etc. Şi tot discutând, îmi spunea că o ducea mai bine pe vremuri decât acum, că avea 2 maşini (sau 3, nu mai ţin minte) iar acum o are doar “pe asta mică”, arătând spre maşina actuală, un Fiat Punto mai vechi. De ce o ducea el aşa de bine? Simplu: era bun prieten cu un ofiţer de securitate, iar ăla îi aducea tot ceea ce avea nevoie. Încă o chestie care mi-a rămas în cap a fost cum argumenta că regimul a oferit oportunitatea unor oameni să se afirme care altfel nu aveau aceasta şansă (în speta cei din “clasa muncitoare”). I-am răspuns sec: “Dar li s-a luat şi altora şansa de a-şi arăta calităţile… câţi intelectuali au fost duşi la Canal, sau lăsaţi toată viaţa să lucreze într-un post obscur…”. “Da, ai şi tu dreptate”, mi-a zis.
Cât despre tinerii care se plang că e greu, n-au casa, nu găsesc serviciu, Cabral scrie excelent despre metalitatea lor . Ei trebuie să înţeleagă că nimeni nu le mai dă nimic pe gratis, trebuie să se străduiescă să reusească, toţi au pornit de jos şi nimeni n-a avut de la inceput totul. Eu lucrez de 3 ani şi acum, la terminarea facultatii, pot sa zic că am un job acceptabil şi un salariu decent, care să-mi permita să mă întreţin, să plătesc o rată şi să îmi îndeplinesc şi unele dorinte. Însă am şi cunoscuţi care au realizat că dupa facultate nu e chiar aşa usor, un salariu de începator nu acopera costurile de întreţinere (chiria nu e cât regia de cămin, banii de acasă s-au terminat etc etc), dar în timpul facultăţii se plângeau că e greu şi n-au timp să se angajeze.
Precizarea 1: Deşi sunt adeptul muncii încă din timpul facultăţii, sunt de acord şi cu cei care se dedică studiului, dacă prin asta pot obţine rezultate deosebite.
Precizarea 2: Copiii de bani gata şi cei cu pile (care au un post asigurat de mami sau de tati) sunt consideraţi excepţii; ceea ce am scris mai sus nu se aplică la ei.



Precizarea 1 este foarte buna, daca X spune ca se dedica studiului sa nu se duca la o particulara pe care sa o termine cu 6,72…