Bogdan's Corner » Bucureşti

Piatra cubică de la UNESCO

Bogdan — Mon, 01 Mar 2010 10:50:27 +0000

De fiecare dată când trec prin zona Aviatorilor, mergând pe cel mai tare monument istoric declarat vreodată de UNESCO, anume piatra cubică, care arată şi mai deplorabil după iarna asta, îmi vin în minte tot felul de gânduri negre şi cuvinte urâte pentru oficiali. Dar zilele trecute mi-au venit în minte două întrebări:
- ce alt monument UNESCO este încă în folosinţă (şi folosit de câteva mii de oameni zilnic) ?
- câţi turişti (români sau străini) vor veni să vadă acest monument ?

Lista completă a monumentelor UNESCO este aici.

Mai jos este un video cu traficul din acea zonă (via trafictube):

Post-uri asemănătoare

Cauciucurile de iarna sunt bune!

Bogdan — Mon, 01 Feb 2010 10:33:34 +0000

Anul trecut mi-am luat anvelope de iarnă dar, deoarece nu a nins îndeajuns, nu am avut ocazia să le testez. Însă, datorită vremii din ultimul timp, anul asta lucrurile s-au schimbat. După ce m-a prins prima zăpada fără ele şi m-au ajutat 3 oameni să ies din parcare (mulţumesc!), luna asta le-am avut montate. Diferenţa este ENORMĂ! Pe bulevard, pe unde este curăţat, nu se simte foarte mult, dar pe străduţele dintre blocuri sau prin parcari, unde nu este deszăpezit, sunt excelente. Poţi să ieşi singur din parcare, poţi să intri pe toate străduţele, poţi să intri pe străzi mai puţin circulate, poţi să urci rampe fără probleme. Bineînţeles, dacă este gheaţă pe jos sau pe sub zăpadă, nu mai ajuta la nimic. Doar ABS-ul te mai salveaza şi un sistem de control al tracţiunii (ASR, ESP etc). Da, ştiu, sunt scumpe, dar cheltuiala pentru o maşină nu se termină după ce ai cumpărat-o.

Asta ca să nu mai ascultaţi de tăntălăi care se dau formatori de opinie pe la TV şi îi induc în eroare şi pe alţii, doar din dorinţa de a fi anti-sistem şi a critica orice şi oricum, pentru că asta prinde la românul frustrat.

Post-uri asemănătoare

Despre branding: follow-up

Bogdan — Mon, 13 Apr 2009 15:04:13 +0000

Cum ziceam, am fost la acest eveniment. A fost o discuţie informală şi destul de plăcută, întreţinută de Aneta Bogdan (Bradient), Cătălin Ştefănescu (Garantat 100%), Şerban Radu (Librăriile Cărtureşti) şi Dan Pleşa (Editura Vellant) despre branding, brandul de ţară, nevoia unei campanii susţinute şi nevoia de lideri. A fost o discutie lejeră, timp de aproximativ o oră, care a prins la public, chiar şi pentru cei care nu erau familiarizaţi cu conceptul (moi, par example).

1. Brandul de ţară. Ok, studiem, facem planuri, facem campanii şi promovăm ce? În momentul de faţă nu sunt foarte multe locuri de vizitat în România care să impresioneze un turist străin, un turist care s-a plimbat prin marile oraşe ale Europei, a făcut plaja pe Coasta de Azur sau a schiat în Alpi. Exista locuri şi obiective frumoase, dar ori nu sunt promovate îndeajuns, ori nu sunt întreţinute corespunzător, ori nu au utilităţile necesare (mă refer în primul rând la infrastructură, problemă naţională de 20 de ani). Aşadar, trebuie să avem ce promova, altfel promovarea este degeaba. Un rahat oricât de frumos l-ai ambala, când îl desfaci tot urât miroase.

2. Nevoia de lideri. Cât se poate de adevărat. Avem nevoie de lideri, de oameni cu viziune, care să mişte lucrurile. În momentul de faţă, acolo sus, nu exista aşa ceva, sau poate exista dar sunt ocupaţi cu războaiele lor politice inutile şi prosteşti. Ca nu sunt lideri, este oarecum de înţeles. Cincizeci de ani de comunism, când totul se decidea la “centru” iar libera iniţiativă era egala cu zero şi-au pus amprenta destul de mult pe societatea noastră. Dar lucrurile o să se schimbe încet, încet… răbdare şi tutun.

“Am descoperit cu surprindere că sunt mulţi oameni interesaţi ca lucrurile să se mişte în direcţia buna!” (citat aproximativ, Aneta Bogdan)

P.S. Idei discutate la eveniment împletite cu idei personale.

Post-uri asemănătoare

Un mic anunţ pentru amatorii de branduială

Bogdan — Tue, 07 Apr 2009 09:41:09 +0000

Joi seară am program, mă duc aici:

Sunteţi invitaţi alături de Aneta Bogdan, Managing Partner la Brandient, la o discuţie despre cum se construieşte un brand şi cum pot fi aplicate în Romania regulile prezentate de Wally Olins în “Manual de branding” – un ghid adresat atât profesioniştilor, cât şi începătorilor într-ale brandingului.

Mulţi vorbesc despre branding, dar foarte puţini ştiu cum se face. Wally Olins ne prezintă, din perspectiva unui adevărat cunoscător, regulile de baza pentru succesul în branding în secolul al XXI-lea.

Din Manual de branding afli ce este brandingul, cum este creat, cum este făcut să funcţioneze şi cum este susţinut. Sunt atinse toate aspectele procesului, de la dezvoltarea “ideii specifice”, crearea numelui şi designul logoului, la lansarea şi managerierea unui program de branding de succes. Pas cu pas, Olins ne conduce de-a lungul “liniei de asamblare” a unor branduri celebre precum Apple în Statele Unite, Mitsubishi în Japonia, Repsol în Spania, Daimler în Germania sau Lloyd’s în Marea Britanie.

WALLY OLINS este unul dintre cei mai influenţi şi experimentaţi profesionişti în domeniul identităţii corporatiste şi al brandingului. Presedinte şi co-fondator al firmei Saffron Brand Consultants, Olins este unul dintre marile nume ale istoriei brandingului modern. A oferit consultanţă în identitate şi branding unor companiilor comerciale de top, precum 3i, Renault, Repsol, BT , Volkswagen, Tata şi Lloyd’s Londra, dar şi guvernelor Portugaliei, Poloniei sau Marii Britanii.

Joi, 9 aprilie 2009, 19.00, Librăria Cărtureşti, Str. Arthur Verona, 13-15.

Post-uri asemănătoare

TipTop se pregăteşte de criză

Bogdan — Tue, 24 Mar 2009 21:39:54 +0000

Drept introducere, o mică anecdotă:

A fost odată un lustragiu, care îşi câştiga existenţa lustruind pantofii domnilor, care intrau şi ieşeau dintr-o clădire impozantă din centru. Lustragiul nostru era priceput, în ceea ce făcea, folosea numai cremă de pantofi de cea mai bună calitate şi era vesel şi optimist. Într-un cuvânt, era mulţumit cu munca lui, iar clienţii lui la fel, aşteptându-şi răbdători rândul la lustruit.

Într-o zi însă s-a oprit la el un client nou, mai deosebit de ceilalţi, care l-a întrebat prietenos: “De ce eşti aşa de vesel? Nu ţi-a spus nimeni de criza financiară? Criza financiară e pe drum şi ne va afecta absolut pe toţi, inclusiv pe tine. Aşa că, ar trebui să îţi iei măsuri din timp.”

Ascultându-l pe domnul binevoitor, lustragiul a început să ia măsuri, încât să nu fie luat pe nepregătite de criza financiară. Pentru început folosea mai puţină cremă de pantofi şi mai de proastă calitate. Apoi a început să aloce mai puţin timp fiecărui client. Preocupat de criza financiară, devenise îngândurat, tăcut şi îşi făcea treaba de mântuialaă Aşa că, încetul cu încetul, clienţii săi fideli, cărora le plăceau veselia şi calitatea muncii lustragiului, au început să se rărească. Iar lustragiul nostru cu fiecare client pierdut era mulţumit într-un fel ciudat că domnul cel binevoitor a avut dreptate.

“Ce m-aş fi făcut, dacă expertul nu m-ar fi prevenit la timp? Acum aş fi fost probabil luat pe nepregătite de criza financiară.”

Zilele trecute am intrat în TipTop-ul de lângă mine să-mi iau o pizza. Nu e cea mai grozavă pizza, dar când n-ai chef de gătit ceva sau de asteptat după chelneri obosiţi era o alternativa convenabilă. Până acum câteva zile, când am văzut că au scumpit pizza de la 11 RON la 15 RON. Un mic calcul: +36%. Dacă mie, cetăţean cu un venit mediu, mi-a luat aproximativ 10 secunde să-mi dispară cheful de pizza şi sa ies din magazin, mă gândesc cât i-ar lua unuia cu venituri mai mici. (Totuşi Tip Top nu e un brand de lux, care să se adreseze unor oameni insensibili la preţ).

Aşa că, de acum incolo, probabil n-o să mai arunc fluturaşele cu livrări de pizza la domiciliu, iar ieşirile în Regie o să fie mai dese, mai ales că vine căldura şi se deschid terasele !

Începe să-mi placă “criza” asta, acum se deosebesc adevăraţii manageri de cei care au mers din inertia economiei care “duduia” (cum mai merg vânzarile la Citroen, Căline?)

Post-uri asemănătoare

Un pic despre imobiliare

Bogdan — Mon, 19 Jan 2009 22:26:20 +0000

Îşi mai aduce aminte cineva de acest articol? Articolul a făcut înconjurul online-ului românesc la vremea aceea (eu l-am primit din două surse pe mail, dar îl citisem deja din Reader), a fost scris de Dragoş Mănac iar subiectul articolului era simplu: nu merita la vremea aceea (primavară-vară 2008) să cumperi o locuinţă, deorece erau supra-evaluate.

La fel cum se întâmpla în Evul Mediu cu cei care susţineau că Pământul e rotund şi nu e centrul Universului, Dragoş şi-a luat portia de înjurături de la diverşi… oameni. Din păcate unii au înţeles greşit, şi anume că nu merita în general să-ţi cumperi o casă. Sunt curios câţi din aceia care îl contraziceau cu atâta patos au puterea să reciteasca articolul. Ăia care susţineau sus şi tare că preţurile vor creste în continuare (când se ştia situaţia din SUA şi Spania începuse s-o ia şi ea încet-încet la vale) sau că e de preferat o rata la banca ceva mai mare decât o chirie…

Cumpărarea a fost, într-adevăr, o afacere până în anii 2005-2006, când preţurile erau la un nivel acceptabil. Dar când e nevoie să plăteşti rate 30-40 de ani, deja ţi-ai amanetat toată perioada în care poţi fi productiv. Iţi convine? Mie, nu. Treizeci de ani legat de o bancă, de a avea un venit constant, de nevoia de a avea un serviciu, de a nu te pune rău cu sşful etc. etc. La 30 de ani e uşor să schimbi serviciul, la 40 ceva mai greu, la 50 aproape imposibil. Poate apare o oportunitate de afaceri, un job mai bun în alt oraş, dar tu eşti legat de acea casa pe care trebuie s-o plăteşti. Într-adevăr, cei care au copii au nevoie de stabilitate, dar poate şi ei o să doreasca la un moment dat să se mute într-un apartament/casa mai mare sau într-o zonă mai bună.

Alt aspect, deloc de neglijat, la care unii nici nu se gândeau până acum câteva luni: ce faci cand dai de greu? Cu o chirie o mai scoţi la capăt: te muţi undeva mai ieftin, iei cu tine un coleg, te muţi cu părinţii într-un final, găseşti o soluţie. Dar la rată, n-ai ce-i face, ăia 500 E, sau 1000 E, sau cât ai, trebuie să-i dai, lună de lună. Te gândeşti să vinzi ca să-ţi acoperi datoria? Nasol, acum nu mai cumpără nimeni.

Preţurile au crescut foarte mult în ultimii ani. Eu m-am aşteptat la o creştere (dar nu în halul ritmul ăsta) încă de acum câţiva ani, mizând pe intrarea în UE şi venirea de investitori străini. Probabil şi acest factor, împreună cu creşterea salariilor, relaxarea creditării şi intrarea pe piaţă a speculatorilor au dus la situaţia care era în 2008. Dar toate astea trebuiau să se oprească la un moment dat, cu sau fără criza. Numărul celor care îşi permiteau să cumpere devenea din ce în ce mai mic, la primul semn de stagnare a preţurilor speculatorii îşi făceau bagajele, iar când investitorii auzeau că Romania nu mai este un “El Dorado”, ar fi căutat alte orizonturi mai luminoase.

Ce urmează? Nu ştiu. Dacă ştiam, eram departe. Toata lumea aşteaptă, cumpărătorul să vadă cât de mult mai pot să scadă, vânzătorul ţine de preţ până se deblocheaza piaţa. Dacă nu are nevoie de bani urgent, îl închiriază. Cerere pentru chirie este şi va fi tot timpul: oamenii care vin în Bucureşti (sau în oraşele mari) să muncească, studenţii (bobocii), cei care termină facultatea şi o dată cu asta şi viaţa de cămin etc. La un moment dat piaţa se va debloca, când preţul unui imobil o să fie acceptabil (dar nu o să mai ajungă niciodată la valorile de acum 5-6 ani), salariile vor mai creşte, se vor cumpara case pentru necesitate şi nu pentru speculă.

Bonus: continuarea, plus un articol bun pe aceeasi temă.

Post-uri asemănătoare

Nesimţire fără limite

Bogdan — Thu, 02 Oct 2008 21:04:32 +0000

Înainte de a vedea clipul de mai jos este de preferat să fiţi destul de calmi şi fără obiecte contondente prin preajmă. Tanti, că nu pot să zic doamnă, este imaginea societăţii de azi: banul şi relatiile sunt mai presus de poliţie şi orice lege, nesimţirea tinde spre infinit.

via Huidu

Poate aţi mai văzut clipul pe alte siteuri, dar nesimţita merită să apară peste tot.

Post-uri asemănătoare

Cică ar trebui să mai şi munceşti

Bogdan — Wed, 24 Sep 2008 09:11:23 +0000

Dimineaţă. O zi obişnuită. Pleci spre serviciu. Alegi metroul. Maşina nu mai este eficientă, s-au terminat concediile iar au început copii şcoala. În curând încep şi facultăţile. Traficul a revenit la normal.

Metroul nu mai circulă nici el ca altădată, face de două ori mai mult până la Eroilor. Toată vara a fost aşa. Toate metrourile care ajungeau la Eroilor au circulat aiurea. Cică lucrează la îmbunătăţirea liniei şi în curând o să mergem direct de la Industriilor până pe Centură (pardon, până la staţia Linia de Centură).

Nici la Eroilor n-ai noroc. Nici aici nu se mai sincronizează metrourile. Înainte cel spre Unirea îl aştepta p-ăla din MIlitari. Asta e, aştepţi. Ajungi la Unirea. Trebuie să treci pasajul, tu şi alţi zeci de oameni, iar pe scara rulantă nu încap decât doi oameni în paralel. Într-un final treci de “strungă” şi ajungi şi la metroul spre Pipera. Şase staţii şi ai ajuns.

Pipera, câmp devenit peste noapte “cartier de business”. Se lucrează din greu la noile clădiri de birouri. Praful venit de la ele se simte peste tot. Noroc cu fabrica JTI din apropiere, care mai schimba aerul cu un miros înţepător de tutun proaspăt. Într-un final ajungi la destinaţie, după ce mai trebuie să ocoleşti nişte tranşee. Care tranşee? Păi la multinaţională în faţa s-au apucat să schimbe nişte ţevi. Printre altele, au deviat şi o ţeavă de canalizare şi de aici alt miros “îmbietor”. Dar muncitorii se chinuie să termine cât mai repede: luni dimineaţa şi vineri nu lucrează.

Şi ajungi la birou. Te uiţi la ceas: 1 oră şi 15 de minute. Fix cât un drum Târgovişte – Bucureşti. Închizi geamurile să te izolezi de zgomotul de afară şi cică ar trebui să te apuci de muncă…

Post-uri asemănătoare

Urmează staţia Linia de centură…

Bogdan — Mon, 25 Aug 2008 08:20:08 +0000

Metrorex se laudă că din noiembrie o să inaugureze magistrala N. Grigorescu – Linia de centură. Să înteleg că au facut acea ultimă staţie pentru clienţi care vor să mai economiseasca din bani? Sau pentru “clasa muncitoare”, să mai prindă un ultim metrou spre locul de muncă?

Chiar nu puteau să găsească alt nume pentru staţia aia?

Post-uri asemănătoare

Încă una cu trecerile de pietoni

Bogdan — Mon, 04 Aug 2008 23:39:41 +0000

N-au trecut mai mult de 2 săptămâni de la precedentul şi are loc încă un accident pe trecerea de pietoni. Este adevărat că acum a fost vina în totalitate a şoferului, că mergea cu viteză şi făcea slalom printre maşini, dar nici tu ca pieton nu poţi să te avânţi cu capul înainte, fără să te asiguri că şoferul te-a văzut şi încetineşte nu e bine. Aşa cum în şoferie există conducerea preventivă (daca unul trece, deşi tu ai prioritate, opreşti tu şi îl laşi pe nebun să treacă decât să-ţi rişti viaţa), aşa şi pietonii trebuie să se asigure că şoferul i-a văzut că se află pe trecere (poate e distrat, poate se ceartă cu nevasta, poate vorbeşte la telefon, poate se uită după fete pe strada, poate e atent la alte mii de lucruri la care trebuie să fii atent atunci când conduci – mai ales în Bucureşti).

Apoi, după cum citeam şi la add, mai este şi problema semnalizării trecerilor: marcaje lipsă, semne prin copaci sau după stâlpi. Cât despre dube sau Dacii papuc parcate lângă trecere nu mai vorbesc, nu cred că am văzut în Bucureşti să se respecte regula celor 25 de m faţă de trecere (parcă aşa era). Exemplu concret: trecerea de pe Splai de la al doilea pod cum vii dinspre Grozăveşti spre Regie (nu cel de la Maxx – Piranha) spre gura de metrou Semănătoarea. Acolo şoseaua e întotdeauna liberă (până când o să termine clădirile de birouri din Sema Park) şi destul de largă (3 benzi pe sens cum vii dinspre Pod Ciurel şi una în sens invers) şi se circulă cu ceva viteză. Eh, dacă nu ştii că acolo e trecere de pietoni ai toate şansele să o ratezi, noaptea e foarte prost luminata zona, partea dinspre pod e într-o beznă totală, iar pietonul se zăreşte de abia după jumătatea trecerii. (Şi nu, nu poţi să mergi cu faza lungă prin oraş).

În Târgovişte s-a aplicat soluţia extremă şi s-au pus la câteva treceri considerate mai periculoase nişte dâmburi cum sunt prin parcări la supermarketuri (Carrefour Orhideea de exemplu), de trebuie să mergi la pas să nu-ţi rupi maşina. Nici asta nu e o soluţie, dar nici să pui în pericol viaţa oamenilor cu trecerile aşa prost semnalizate.