Bogdan’s Corner

Chelsea – Liverpool: un meci absolut fantastic, un meci care va rămâne cu siguranţă în istoria fotbalului! Chelsea câştigase cu 3-1 pe terenul lui Liverpool iar meciul retur părea uşor. Dar Liverpool a refuzat să considere meciul deja pierdut  şi astfel a ieşit un spectacol pe cinste, în care scorul a evoluat de la 0-2 la 3-2, apoi 3-4 şi 4-4. Acelaşi spirit al lui Liverpool ca acela din finala de la Istanbul, când au revenit de 0-3 şi într-un final au şi câştigat.

Jos pălăria pentru Liverpool! Jos pălăria pentru Chelsea! Jos pălăria pentru norocoşii suporteri care vor avea ce povesti nepoţilor!

Uite de asta e frumos fotbalul!

Un editorial excelent marca goal.com, foarte bine scris, foarte bine documentat, cu multă informaţie, care trezeşte unele amintiri. Un articol care vine în întâmpinarea unui meci important din Champions League.

On Wednesday night, Barca and Bayern lock horns at Camp Nou in arguably the tie of the round in the Champions League quarter finals. Carlo Garganese looks back to the last time the two teams met a decade ago, and asks if the teams were better then or now…

The 1998-99 Champions League is considered by many people as the last pure edition of the competition.

[...]

Continuarea aici.

Cam aşa ar trebui să arate un articol în avanpremiera unui meci cât de cât important, atât din Champions League, cât şi din campionat. Dar nu, e mai uşor să faci ştiri de trei rânduri, copiate şi traduse de pe siteurile de afară, neverificate, cu greşeli, cu smiley-uri, declaraţii ale unor infractori patroni, declaraţii ale unora care n-au nimic de zis. Apoi faci pe victima şi te plângi că publicitatea nu mai merge.

Normal nu m-aş opri asupra subiectului ăsta, dar simt că două-trei idei ar fi necesare:

În primul rând, am susţinut echipa României ori de câte ori a fost cazul. În acest moment, simt că reprezentativa de fotbal a României din acest moment nu mă mai reprezintă. Nu vreau să fiu reprezentat şi nici să susţin nişte oameni care vin la naţională mai mult cu gândul la petrecerea de după decât la meci.

Citeşte mai mult »»

În ’96, Chindia Tîrgovişte urca în prima divizie cu o echipă care impresiona prin stilul său deschis, rupt din şcoala olandeză. După 12 ani, jucătorii acelei formaţii sunt încă o familie.

[...]

“De la 2-0 în sus”
Antrenată de Silviu Dumitrescu, acea bijuterie a Dâmboviţei din urmă cu peste 12 ani defilase două sezoane consecutiv în “C” şi în “B” pentru a intra apoi enfanfare în prima ligă. Gîlmencea remember:  “Jucam de plăcere, ne-am trezit că nu poate să ne bată nimeni şi nici nu ne-am dat seama că ajunseserăm în pragul unei mari promovări. Timp de două sezoane, învingeam acasă numai de la 2-0 în sus!”.

Un articol foarte bun despre ce a fost odată Chindia Târgovişte, actualul club FCM Târgovişte, care merită citit cap-coadă, inclusiv comentariile. Un articol cu totul deosebit faţă de mizeriile obişnuite din ziarele de sport, pe care l-am descoperit întâmplător.

Amintiri din copilărie.

Citeşte mai mult »»

Sâmbătă seara a avut loc derby-ul Spaniei, FC Barcelona – Real Madrid. Se întâlneau două echipe aflate la poli opuşi în privinţa performanţei şi al moralului, unul dintre cele mai dezechilibrate “El Clasico” din ultimul timp. Barcelona era în mare formă (victorii la scor contra Valenciei, Sevillei şi contra lui Atletico Madrid) iar Real Madrid trecea printr-o perioadă proastă, cu mulţi accidentaţi şi cu un antrenor nou, abia instalat. Cel dinaintea lui, Bernd Schuster, fusese dat afară, pe lângă forma slabă, pentru o declaraţie: “E imposibil să baţi Barcelona pe Camp Nou!”. Scurt.

Citeşte mai mult »»