La fel cum se întâmpla în Evul Mediu cu cei care susţineau că Pământul e rotund şi nu e centrul Universului, Dragoş şi-a luat portia de înjurături de la diverşi… oameni. Din păcate unii au înţeles greşit, şi anume că nu merita în general să-ţi cumperi o casă.  Sunt curios câţi din aceia care îl contraziceau cu atâta patos au puterea să reciteasca articolul. Ăia care susţineau sus şi tare că preţurile vor creste în continuare (când se ştia situaţia din SUA şi Spania începuse s-o ia şi ea încet-încet la vale) sau că e de preferat o rata la banca ceva mai mare decât o chirie…

Cumpărarea a fost, într-adevăr, o afacere până în anii 2005-2006, când preţurile erau la un nivel acceptabil. Dar când e nevoie să plăteşti rate 30-40 de ani, deja ţi-ai amanetat toată perioada în care poţi fi productiv. Iţi convine? Mie, nu. Treizeci de ani legat de o bancă, de a avea un venit constant, de nevoia de a avea un serviciu, de a nu te pune rău cu sşful etc. etc. La 30 de ani e uşor să schimbi serviciul, la 40 ceva mai greu, la 50 aproape imposibil. Poate apare o oportunitate de afaceri, un job mai bun în alt oraş, dar tu eşti legat de acea casa pe care trebuie s-o plăteşti. Într-adevăr, cei care au copii au nevoie de stabilitate, dar poate şi ei o să doreasca la un moment dat să se mute într-un apartament/casa mai mare sau într-o zonă mai bună.

Alt aspect, deloc de neglijat, la care unii nici nu se gândeau până acum câteva luni: ce faci cand dai de greu? Cu o chirie o mai scoţi la capăt: te muţi undeva mai ieftin, iei cu tine un coleg, te muţi cu părinţii într-un final, găseşti o soluţie. Dar la rată, n-ai ce-i face, ăia 500 E, sau 1000 E,  sau cât ai, trebuie să-i dai, lună de lună. Te gândeşti să vinzi ca să-ţi acoperi datoria? Nasol, acum nu mai cumpără nimeni.

Preţurile au crescut foarte mult în ultimii ani. Eu m-am aşteptat la o creştere (dar nu în halul ritmul ăsta) încă de acum câţiva ani, mizând pe intrarea în UE şi venirea de investitori străini. Probabil şi acest factor, împreună cu creşterea salariilor, relaxarea creditării şi intrarea pe piaţă a speculatorilor au dus la situaţia care era în 2008. Dar toate astea trebuiau să se oprească la un moment dat, cu sau fără criza. Numărul celor care îşi permiteau să cumpere devenea din ce în ce mai mic, la primul semn de stagnare a preţurilor speculatorii îşi făceau bagajele, iar când investitorii auzeau că Romania nu mai este un “El Dorado”, ar fi căutat alte orizonturi mai luminoase.

Ce urmează? Nu ştiu. Dacă ştiam, eram departe. Toata lumea aşteaptă, cumpărătorul să vadă cât de mult mai pot să scadă, vânzătorul ţine de preţ până se deblocheaza piaţa. Dacă nu are nevoie de bani urgent, îl închiriază. Cerere pentru chirie este şi va fi tot timpul: oamenii care vin în Bucureşti (sau în oraşele mari) să muncească, studenţii (bobocii), cei care termină facultatea şi o dată cu asta şi viaţa de cămin etc. La un moment dat piaţa se va debloca, când preţul unui imobil o să fie acceptabil (dar nu o să mai ajungă niciodată la valorile de acum 5-6 ani), salariile vor mai creşte, se vor cumpara case pentru necesitate şi nu pentru speculă.

Bonus: continuarea, plus un articol bun pe aceeasi temă.

Post-uri asemănătoare

• Piatra cubică de la UNESCO
• Cauciucurile de iarna sunt bune!
• Nesimţire fără limite
• Urmează staţia Linia de centură…
• Trecerile de pietoni din Militari