Drept introducere, o mică anecdotă:
A fost odată un lustragiu, care îşi câştiga existenţa lustruind pantofii domnilor, care intrau şi ieşeau dintr-o clădire impozantă din centru. Lustragiul nostru era priceput, în ceea ce făcea, folosea numai cremă de pantofi de cea mai bună calitate şi era vesel şi optimist. Într-un cuvânt, era mulţumit cu munca lui, iar clienţii lui la fel, aşteptându-şi răbdători rândul la lustruit.
Într-o zi însă s-a oprit la el un client nou, mai deosebit de ceilalţi, care l-a întrebat prietenos: “De ce eşti aşa de vesel? Nu ţi-a spus nimeni de criza financiară? Criza financiară e pe drum şi ne va afecta absolut pe toţi, inclusiv pe tine. Aşa că, ar trebui să îţi iei măsuri din timp.”
Ascultându-l pe domnul binevoitor, lustragiul a început să ia măsuri, încât să nu fie luat pe nepregătite de criza financiară. Pentru început folosea mai puţină cremă de pantofi şi mai de proastă calitate. Apoi a început să aloce mai puţin timp fiecărui client. Preocupat de criza financiară, devenise îngândurat, tăcut şi îşi făcea treaba de mântuialaă Aşa că, încetul cu încetul, clienţii săi fideli, cărora le plăceau veselia şi calitatea muncii lustragiului, au început să se rărească. Iar lustragiul nostru cu fiecare client pierdut era mulţumit într-un fel ciudat că domnul cel binevoitor a avut dreptate.
“Ce m-aş fi făcut, dacă expertul nu m-ar fi prevenit la timp? Acum aş fi fost probabil luat pe nepregătite de criza financiară.”
