Bogdan’s Corner

În ‘96, Chindia Tîrgovişte urca în prima divizie cu o echipă care impresiona prin stilul său deschis, rupt din şcoala olandeză. După 12 ani, jucătorii acelei formaţii sunt încă o familie.

[...]

“De la 2-0 în sus”
Antrenată de Silviu Dumitrescu, acea bijuterie a Dâmboviţei din urmă cu peste 12 ani defilase două sezoane consecutiv în “C” şi în “B” pentru a intra apoi enfanfare în prima ligă. Gîlmencea remember:  “Jucam de plăcere, ne-am trezit că nu poate să ne bată nimeni şi nici nu ne-am dat seama că ajunseserăm în pragul unei mari promovări. Timp de două sezoane, învingeam acasă numai de la 2-0 în sus!”.

Un articol foarte bun despre ce a fost odată Chindia Târgovişte, actualul club FCM Târgovişte, care merită citit cap-coadă, inclusiv comentariile. Un articol cu totul deosebit faţă de mizeriile obişnuite din ziarele de sport, pe care l-am descoperit întâmplător.

Amintiri din copilărie.

Citeşte mai mult »»

Un articol care m-a şocat din ziarul Gândul de azi! Pare să fie însă o interpretare greşită sau o reacţie exagerată a presei, dupa ce am citit aici.

Gabriel Boriga (primarul din Târgovişte pentru necunoscători) declară că va fi de fapt doar o “reorganizare administrativă, care se traduce prin faptul că instituţiile în cauză nu vor avea fiecare director, economist şi că bugetul va fi centralizat”. Însă Mihai Constantin Ranin, directorul teatrului Tony Bulandra, spune că această măsură este echivalentă cu desfiinţarea.

Dacă măsura asta o să ducă la desfiinţarea teatrului, Boriga va avea un imens minus la capitolul imagine, atât în ochii mei, cât şi al targoviştenilor probabil. Păcat, pentru este un teatru care chiar a avut performanţe (deşi este tânăr, are doar 6 ani de la înfiinţare) şi unde chiar îmi placea să mă duc (deşi n-am fost decât de vreo câteva ori, spre ruşinea mea). Păcat, pentru că este printre puţinele instituţii de cultura într-un judet “cam ciudat şi oarecum inapoiat…” – după comentariul unuia la articolul din Gândul.

Şi eu care chiar îmi puneam speranţe în primarul ăsta… Încep să-i dau dreptate lui Marius.

Mi-am propus să răspund invitaţiei lansate de Marius Tudor de a discuta despre noul primar din Târgovişte şi mă ţin de angajament.

În vara asta se împlinesc 5 ani de cand am părăsit orasul, 5 ani în care, recunosc, am cam pierdut contactul cu ceea ce se mai întâmplă pe acolo. Un weekend la 3-4 săptămâni petrecut în Târgovişte nu mă ajuta să reintru în peisaj, foloseam acele zile pentru odihnă şi pentru a scăpa de agitaţia din Bucureşti. Cât despre prieteni, erau pe aceeaşi lungime de undă cu mine.

Ce s-a întâmplat în oraş de când am plecat? Păi practic nimic. S-a urmat trendul naţional, nu mai producem, doar consumăm, adică închidem fabrici şi deschidem hipermarketuri. (E drept că acea fabrica ajunsese în mijlocul oraşului şi se îndrepta spre faliment, dar totuşi, hipermarketuri în mijlocul oraşului?). Drumurile din oraş sunt în acelaşi stadiu de atunci, nu s-a mai facut nimic: pe strada pe care stau îţi trebuia o maşina de teren ca să intri (recent au refăcut-o). Un lucru bun însă este acela că au desfiinţat unele semafoare inutile şi au introdus sensuri giratorii. Probabil Târgoviştea o să ajungă cunoscut drept oraşul sensurilor giratorii, la câte au apărut în ultimul timp (de exemplu în filmul “Legături bolnăvicioase” apare o referinţă la acest aspect). Cât despre drumurile din judet, e jale. Singurul drum acceptabil este cel spre Bucuresti (norocul meu că doar pe acolo trebuie să circul), restul sunt la pământ. Iar când zic asta, zic viteză maximă Târgovişte – Ploieşti 60km/h în afara localitaţii! Asta apropo de barierele de care vorbea Marius, cred că acestea deja există…

Citeşte mai mult »»